Grigori Aleksandrov, la reuniunea memorială al lui Lenin de la Moscova (1946), a ținut un discurs important. Aleksandrov era șeful Departamentului de Propagandă al Comitetului Central al Partidului Comunist Rus (Stalinist). În acest discurs el a proclamat o revizuire a doctrinelor fundamentale ale Marxismului și ale Leninismului asupra concepției statului.

Prezenți la discursul său a fost toată elita birocrației și toți membrii Biroului Politic.

Discursul lui Aleksandrov

"Teoriile dezvoltate de Marx la mijlocul secolului al XIX-lea nu au putut fi acceptate în mod neschimbat de către Lenin. Lenin a dezvoltat ideea că marxiștii nu puteau considera teoria lui Marx ca fiind intangibilă și că această teorie trebuie să absoarbă constant noua experiență a istoriei și să exercite o influență transformatoare asupra dezvoltării societății. El a prevăzut cu exactitate că forțele de reacție din străinătate vor încerca să distrugă Uniunea Sovietică Socialistă.

"Înființarea unei țări socialiste puternice și înfloritoare a fost posibilă doar, (a explicat interlocutorul), deoarece teoria construirii unei societăți socialiste într-o singură țară a fost pusă în aplicare. Au existat două aspecte ale acestei politici. Au existat obstacole atât interne, ce trebuiau înlăturate, cât și pericole externe. Astăzi nu a existat nici o forță în cadrul Uniunii Sovietice capabilă să împiedice dezvoltarea în continuare a socialismului și tranziția treptată a acestuia spre comunism. Vigilența împotriva atacului din afară a necesitat respingerea teoriei marxiste a tranziției statului, bazată pe asumarea socialismului internațional și adoptarea teoriei staliniste de a construi un stat puternic, cu o armată puternică și propria știință militară capabilă să câștige în război și să realizeze consolidarea militară și diplomatică a victoriei."

Aici vedem acea vulgarizare a ideilor marxismului împotriva cărora Lenin a luptat toată viața sa. Încercarea de a-l face Lenin ca adversar lui Karl Marx este o defăimare a memoriei marxistului ortodox, Lenin. Lenin a luptat toată viața împotriva concepției naționaliste a "socialismului într-o singură țară".

Poziția anterioară a lui Stalin

Stalin însuși a scris următorul text în 1924, în cartea sa ”Fundațiile leninismului”, înainte de a spune exact opusul:

"Putem reuși și asigura victoria definitivă a socialismului într-o țară fără eforturile combinate ale proletarienilor din mai multe țări avansate? Cu siguranță nu. Eforturile unei singure țări sunt suficiente pentru a răsturna burghezia: asta dovedește istoria revoluției noastre. Dar pentru triumful categoric al socialismului, organizarea producției socialiste, eforturile unei singure țări nu sunt suficiente, în special ale unei țări în esență rurale precum Rusia; eforturile proletarilor din mai multe țări avansate sunt necesare. Deci revoluția victorioasă dintr-o țară are sarcina sa esențială de a dezvolta și sprijini revoluția în altele. Deci, nu ar trebui să fie considerat ca de valoare independentă, ci ca un auxiliar, un mijloc de a grăbi victoria proletariatului în alte țări."

"Socialism într-o singură țară"

Această teorie a "Socialismului într-o țară" s-a dovedit a fi falsă atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Internaționala Comunistă, de la un instrument al revoluției, a fost redusă la un instrument de politică externă pentru birocrația sovietică. Astfel, în consecință, revoluția din alte țări s-a confruntat cu dezastru după dezastru și din această cauză a dus în mod inevitabil la un război împotriva Uniunii Sovietice. Astăzi, Internaționala Comunistă a fost distrusă.

Victoria Uniunii Sovietice în război nu rezolvă problemele de bază ale Uniunii Sovietice. Politica lui Stalin pregătește în mod inevitabil la un al treilea război mondial. Toate eforturile stalinismului de a obține "consolidarea militară" și "diplomatică" împotriva "aliaților" ei – Marea Britanie și America – vor duce în cele din urmă la același dezastru ca și pactul Stalin-Hitler. După a subliniat atât de clar Lenin, războiul va continua atât timp cât capitalismul există în restul lumii. Astfel, teoria "Socialismului într-o țară" departe de construirea socialismului liber de interferențe, pregătește catastrofe noi și mai mari pentru clasa muncitoare rusă și mondială.

Socialismul nu are nevoie de stat

Staliniștii nu pot arăta o singură replică în Lenin care să justifice respingerea teoriei marxiste a tranziției statului. Dimpotrivă. Mica capodoperă a lui Lenin, Statul și Revoluția, respinge categoric această reviziune. Argumentul că un stat puternic este necesar din cauza pericolului de intervenție din afară, este palpabil în mod fals. Dacă socialismul ar fi fost într-adevăr realizat în Uniunea Sovietică, nu s-ar fi putut pune problema intervenției din partea lumii capitaliste. Dimpotrivă, capitaliștii ar fi neputincioși din punct de vedere economic, militar și politic în fața unei societăți socialiste. Acest lucru ar fi pentru că socialismul ar realiza o astfel de dezvoltare enormă a forțelor productive că facilitățile de producție vaste ale Americii ar părea slabe prin comparație.

Lenin și statul

Lenin ar fi fost îngrozit de o astfel de revizuire, chiar și în primele etape ale dictaturii proletariatului. Cităm din Lenin:

"Proletariatul are nevoie de stat – acest lucru este repetat de toți oportuniștii, social-șoviniștii și kautskyiștii, care ne asigură că aceasta este ceea ce a zis Marx. Ei "uită" totuși, pentru a adăuga că, în primul rând, proletariatul, potrivit lui Marx, are nevoie doar de un stat care să dispară încet, adică de un stat care începe să dispară imediat și nu poate decât să dispară; și, în al doilea rând, muncitorii au nevoie de "un stat, adică proletariatul organizat sub forma clasei conducătoare".

"Statul este o organizație specială; este organizarea violenței unei clase pentru suprimarea unei alte clase. Ce clasă suprimă proletariatul? Bineînțeles, doar clasa exploatatoare, adică burghezia. Muncitorii au nevoie de stat doar pentru a se opune rezistenței exploatatorilor, și numai proletariatul poate conduce această suprimare și o poate aduce la împlinire, pentru că proletariatul este singura clasă care este complet revoluționară, singura clasă care poate uni toți cei care suferă și sunt exploatați, în lupta împotriva burgheziei".

Lenin nu a explicat doar că statul va dispărea treptat sub socialism, ci a stabilit măsuri concrete, nu doar pentru socialism, ci chiar pentru stabilirea unui stat muncitoresc — dictatura proletariatului.

Statul stalinist

Nici una dintre aceste condiții nu există în Rusia de astăzi. Sovietele au fost desființate și un parlament – fără avantajele democrației burgheze, al alegerilor libere ale partidelor și candidaților care se luptă – le-a luat locul. În loc de dizolvarea armatei în popor înarmat, avem o castă de birocrați militari care trăiesc la standarde mai ridicate în raport cu soldații ruși, ba chiar decât generalii din țările capitaliste în ceea ce privește rangul lor. Regula salariului funcționarilor care să nu fie mai mare decât al unui muncitor a fost eliminată. Și oficialii de stat și birocrați au diferențe mai mari cu oamenii cu privilegii și salarii mai mari decât chiar și în țările capitaliste.

Lenin a mai scris:

"Posibilitatea unei astfel de distrugeri [a birocrației – de exemplu] este asigurată de faptul că socialismul va scurta ziua de lucru, va ridica masele la o viață nouă, va crea condiții pentru majoritatea populației pentru a permite tuturor, fără excepție, să îndeplinească "funcții de stat", iar acest lucru va duce la dispariția fiecărui stat în general."

"Cu cât este mai democratic "statul" format din muncitori înarmați, care "nu mai este un stat în sensul corect al cuvântului", cu atât mai rapid începe fiecare stat să dispară".

Astfel, vedem că poziția lui Lenin este exact opusă celei lui Stalin și a lui Aleksandrov. Încercarea de a-l separa pe Marx de Lenin înseamnă a trăda toate învățăturile leninismului, în numele lui Lenin. Stalin, anti-marxist, pentru prima dată aici proclamă ruptura sa față de marxism. Până acum staliniștii au făcut un pretext să se bazeze pe teoria marxistă a statului. Ani de zile l-au calomniat și defăimat pe Troțki pentru că a prezis inevitabila ruptură cu marxismul. Această ruptură va face drumul considerabil mai ușor pentru mișcarea troțkistă în abordarea sa față de membrii Partidelor Comuniste care suferă de iluzii cum că stalinismul este marxism.

Ruptura cu internaționalismul lui Lenin a dus la teoria "Socialismului într-o singură țară". Acest lucru, la rândul său, a dus acum la ruperea față de marxism cu privire la întrebarea statului. Această încălcare fundamentală cu ideile lui Marx și Lenin pregătește calea pentru abandonarea completă a oricărui pretext de a sta pe programul bolșevismului, care a fost întotdeauna bazat pe învățăturile lui Marx.

Acum, că pericolul intervenției militare s-a retras în fundal, muncitorii, în special tinerii din Uniunea Sovietică, vor întreba, chiar dacă în tonuri pătate, de ce teoria marxistă și leninistă nu funcționează; Ce este nevoie acolo pentru generalii și birocrații bine plătiți din armată și viața civilă? Muncitorii vor spune: Nu este cumva timpul ca cei care au stăpânit asupra noastră în ultimii 20 de ani să înceapă să ”dispară treptat”?

Ted Grant, Februarie 1946, Socialist Appeal