Urmează o declarație despre situația care se desfășoară în Belarus. Pentru o grevă politică generală! Jos cu regimul lui Lukașenko! Pentru socialism și o democrație autentică!

Ca și Marxiști, înțelegem că situația politică care se desfășoară acum în Belarus nu este cauzată de o coincidență accidentală sau intrigile unor state străine. Observăm consecința crizei socio-economice simțită de Belarus în ultimii ani. Deja pentru două decenii, începând cu mijlocul anilor 1990, Lukașenko a oprit procesul de privatizare și a reținut, în general, proprietatea de stat și elemente de planificare indicativă în sectoarele cheie ale economiei. Belarus a rămas singurul stat din fostul URSS care să se bucure de stabilitate economică. Totuși, după întreaga experiență a secolului 20, istoria ne arată cum că proprietatea de stat, împreună cu o economie de piață, nu poate dezvolta forțele productive fără să supra-exploateze și să oprime muncitorii.

Tocmai din acest motiv, atacul asupra drepturilor muncitorilor și a liber-profesioniștilor (care sunt adesea cei mai oprimați), fapt care se poate observa în ultimii ani ai regimului lui Lukașenko, este conectat cu situația politică actuală. Regimul Bonapartist se contrazice din ce în ce mai mult cu partea birocrației care, împreună cu burghezia națională afiliată a sa, susține privatizarea în mod direct precum și integrarea deplină în sistemul imperialist mondial. Aceste forțe nu au nevoie de el în personal și nici de camarila lui, iar astăzi, aceștia au pus la punct un proces pentru răsturnarea regimului său.

Pe de altă parte, politica de austeritate și atacurile asupra drepturilor muncitorilor și a organizațiilor lor l-au privat pe Lukașenko de sprijinul său (deși pasiv) din partea majorității muncitorilor, sprijin pe care acesta l-a avut adineaori. Atacul asupra intereselor muncitorilor și-a găsit susținerea sub fenomenul politicii de privatizare, creșterea vârstei de pensionare, abolirea beneficiilor sociale, sistemul contractual de angajări actuale, etc. În aceste condiții, prăbușirea regimului bonapartist al lui Lukașenko este doar o chestiune de timp.

Totuși, înfrângerea sa nu înseamnă automat victoria susținătorilor pieței libere și a privatizării totale. Clasa muncitoare din Belarus a arătat în ultimele zile și ore puterea și capacitatea de a lupta pentru drepturile lor. Tot ceea ce le lipsește este o conducere politică.

După cum știm, mișcarea comunistă din Belarus este divizată și bazată mai mult pe loialitatea față de Lukașenko și camarila sa, decât pe principii ideologice. Ambele părți ale confruntării - PCB și „Fair World” - au fost acaparate în mlaștina realpolitikă a unui „rău mai mic” și, astfel, au abandonat revoluția socială. Dimptorivă, noi credem că evenimentele care se petrec astăzi sunt doar începutul unui proces revoluționar, care la un moment precis, va aduce proletariatul belarus în arena istoriei sub conducerea unui partid marxist revoluționar. Odată ce se va întâmpla asta, revoluția proletară va cuprinde imediat și inevitabil Rusia, Ucraina, Lituania, Polonia și alte țări de asemenea. Dezvoltarea unei situații revoluționare este inevitabilă și acum, ca niciodată, există o întrebare legată de factorul subiectiv: partidul comunist autentic care poate conduce clasa muncitoare la revoluția socialistă.

Suntem conștienți că un astfel de partid nu poate fi construit pe baza organizațiilor de stânga deja existente astăzi în Belarus, cu limitările lor politice actuale. Cu toate acestea, pe baza ideilor marxismului revoluționar autentic, acele idei pe care Tendința Marxistă Internațională le apără de mulți ani, crearea unei astfel de organizații este mai mult decât posibilă. Dacă o astfel de organizație este creată, atunci, cu tactica corectă, aceasta va cuceri masele și va schimba soarta nu numai Bielorusiei, ci și a întregii omeniri!

Ce se întâmplă și ce urmează pentru masele muncitoare?

Regimul bonapartist al lui Lukașenko se află într-o criză politică, în care se va încheia mai devreme sau mai târziu odată cu răsturnarea sa. Orice posibilitate de tranziție electorală pașnică a fost blocată de falsificări flagrante și acte violente din partea securității regimului său în noaptea numărării voturilor din 9-10 august, precum și continuarea violenței poliției provocând astfel posibilitatea unei escaladări a situației.

Criza regimului a fost cauzată nu numai de înlăturarea pe termen lung a drepturilor democratice de bază (inclusiv libertatea sindicatelor și a organizării politice a muncitorilor), ci și în principal de scăderea nivelului de trai al populației și în primul rând al muncitorilor, în anii anteriori. Sistemul contractual, tăierea beneficiilor, legea împotriva „paraziților” și alte atacuri ale regimului se reflectă criza capitalismului mondial la nivel național. Cei care încearcă să arate Belarus ca fiind „continuarea” economiei planificate sovietice fac o greșeală enormă: politica anti-socială a privatizării și deregularea prețurilor a fost pusă în plan demult de regimul actual.

Deocamdată, masele au pus în agenda lor rolul său a unei revoluții politice, a cărui esență este tranziția către o democrație burgheză.

Susținem pe deplin dorința maselor de a stabili o libertate democratică, și în particular de a crea cea mai favorabilă atmosferă pentru ca muncitorii să-și apere interesele și drepturile, atât economice și politice.

Însă, noi avertizăm muncitorii împotriva iluziilor cu privire la situația lor economică în cadrul regimului burghezo-democratic, în principal deoarece înființarea sa nu va garanta oprirea a măsurilor de austeritate. Ba chiar, în aceste condiții, cererile burghezo-democratice sunt deja prea inadecvate pentru o soluție reală față de o democrație adevărată, în special dacă luăm în considerare fața politică a liderilor opoziției, care odată ce vor ajunge la putere, aceștia numai vor continua politica anti-muncitorească deja implementată de regim. Mai presus de asta, acești lideri vor capitula fără probleme în fața regimului, dacă ar fi să se ajungă la un agrement sau dacă există destulă presiune din partea acestuia. Trebuie să repetăm adevărul, care este evident de la sine pentru toți marxiștii adevărați, că în vremurile noastre există doar o singură clasă revoluționară care este capabilă să transforme societatea în toate țările: proletariatul.

Participarea clasei muncitoare, și a muncitorilor industriali ai săi principali, la o grevă politică arată importanța și potențialul acesteia în lupta pentru schimbări sociale progresive. Pe lângă lupta pentru extinderea libertăților democratice pentru ei înșiși, clasa muncitoare și reprezentanții acesteia trebuie să își susțină simultan propria „agendă socială” îndreptată atât împotriva vechilor măsuri anti muncitorești (sistemul contractual, de exemplu), cât și împotriva unor posibile noi pericole (privatizarea întreprinderilor de stat, concedieri în masă etc.).

Dar a-și proteja interesele, clasa muncitoare și organizațiile ei, care și-au primit viețile precum o chirie în condițiile actuale, va trebui să treacă de la politici defensive la politici ofensive, și anume: muncitorii trebuie să-și formeze propriile organisme politice (consilii) și să le folosească pentru a prelua controlul asupra politicii, menținând ordinea publică prin crearea unei miliții muncitorești și controlul asupra întreprinderilor economice. Aceasta este singura cale posibilă pe termen lung. Alternativa ar fi dezastrul.

Condamnăm declarațiile reacționare ale anumitor organizații (Partidul Comunist al Federației Ruse, Partidul Comunist din Belarus etc.), care pledează pentru regimul discreditat al lui Lukașenko. De asemenea, considerăm probabilitatea unei repetiții a „scenariului ucrainean” mai puțin probabil, datorită excluderii aproape în totalitate a extremei drepte din protestele actuale, absența unor contradicții naționale și lingvistice semnificative, popularitatea ideilor antifasciste în rândul poporului belarus și memoria istorică a evenimentelor din al doilea război mondial și ocupația fascistă germană. Una dintre garanțiile care împiedică posibila transformare a protestului într-unul reacționar (sau cel puțin preluarea protestului de către liberali) este participarea largă a clasei muncitoare și a reprezentanților săi politici în această mișcare.

Considerăm inadmisibil ca guvernele capitaliste din alte țări să se amestece în treburile țării și, mai ales în cele dintâi, din partea puterilor și blocurilor imperialiste precum Rusia, UE și Statele Unite. Orice inițiativă împotriva autodeterminării poporului belarus este reacționară fără echivoc. Cei din Rusia care astăzi încearcă să vorbească conform unei „perspective de stânga” împotriva acestei autodeterminări înlocuiesc de fapt antifascismul cu un imperialism care este înfrumusețat doar cu o retorică „roșie”, indiferent dacă o fac în mod conștient sau inconștient.

Având în vedere că a pierdut sprijinul în rândul maselor muncitoare, Lukașenko se bazează aproape în totalitate pe puterea statului său birocratic. În astfel de cazuri, este foarte probabil că clasa conducătoare și aparatul său de stat să se divide, iar datorită presiunii maselor, aceasta va încerca să încheie un compromis cu elita liberală a opoziției pentru a stopa mai departe participarea maselor în procesul politic. Acest lucru nu trebuie permis sub nicio formă. Schimbările politice spre democrație și socialism trebuie să înainteze cât de mult posibil.

Apelăm și invităm pe cei care sunt gata să ia în serios lupta pentru democrația clasei muncitoare și a socialismului internațional să se alăture organizației noastre, Tendința Marxistă Internațională, începând prin ajutorul stabilirii unei secții naționale dezvoltate pe deplin în Belarus.

Noi susținem:

• O grevă politică generală!
• Jos cu regimul lui Lukașenko!
• Împotriva oricărei politici anti-muncitorești!
• Libertatea organizațiilor de muncitori, dreptul poporului de a-și determina propriul destin, împotriva represiunii politice!
• Libertatea prizonierilor politici!
• Împotriva politicii de austeritate, privatizării, pentru abolirea creșterii vârstei de pensionare, pentru contracte de muncă pe durată nedeterminată!
• O democrație autentică în interesul majorității populației - a muncitorilor - pentru consiliile muncitorilor!